Stres,nervi si multa multa repulsie

Simt nevoia sa plec undeva,de fiecare data cand imi dau seama ca nu mai pot evadez ,de cele mai multe ori la munte...si am puterea sa recunosc,ca poate fug de mine practic de viata mea,in schimb,e minunat cand ma vad singura intr-un loc in care nu ma cunoaste nimeni si nu cunosc pe nimeni,probabil si din cauza ca sunt o fire diferita de ceilalti(si nu o spun numai eu),imi place sa imi ascult gandurile,e o calatorie fascinanta prin imaginatia mea,ma intorc alt om dupa fiecare experienta de genul acesta...Asa simt si acum s-au adunat prea multe,sau absenta unui suflet pereche care sa ma inteleaga isi spune cuvantul... ....e trist sa vrei si sa nu ai cu cine,sa incerci si sa nu ai cum sau sa vrei si sa nu poti...cred ca am adormit deja sau am inceput sa aberez sau e de la oboseala cine stie...adevarul e ca aseara ,cu atata ura mi-am luat mintile...,,ce refugiu penibil'' imi spun a doua zi cand regret fiecare inghititura...si in acelasi timp e al dracu de grozav...:)