Nu e poveste!!!

http://http//www.youtube.com/watch?v=GDGwgzyYwNA

Am reusit sa dam inapoi copiilor Cenusareasa.Dar mai sunt alte mii de Cenusarese care inca sufera in tacere!Pentru ca povestea lor sa se schimbe,trebuie sa nu e oprim.Mesajul nostru trebuie sa ajunga la cat mai multi oameni.De aceea avem inca nevoie de ajutorul tau si al prietenilor tai.Tot ce iti cerem este sa dai mai departe si sa le spui tuturor celor pe care-i cunosti ca nu e poveste.Hai sa facem aceste realitati triste sa se schimbe!

Stres,nervi si multa multa repulsie

Simt nevoia sa plec undeva,de fiecare data cand imi dau seama ca nu mai pot evadez ,de cele mai multe ori la munte...si am puterea sa recunosc,ca poate fug de mine practic de viata mea,in schimb,e minunat cand ma vad singura intr-un loc in care nu ma cunoaste nimeni si nu cunosc pe nimeni,probabil si din cauza ca sunt o fire diferita de ceilalti(si nu o spun numai eu),imi place sa imi ascult gandurile,e o calatorie fascinanta prin imaginatia mea,ma intorc alt om dupa fiecare experienta de genul acesta...Asa simt si acum s-au adunat prea multe,sau absenta unui suflet pereche care sa ma inteleaga isi spune cuvantul... ....e trist sa vrei si sa nu ai cu cine,sa incerci si sa nu ai cum sau sa vrei si sa nu poti...cred ca am adormit deja sau am inceput sa aberez sau e de la oboseala cine stie...adevarul e ca aseara ,cu atata ura mi-am luat mintile...,,ce refugiu penibil'' imi spun a doua zi cand regret fiecare inghititura...si in acelasi timp e al dracu de grozav...:)

Visam...

Ce vis frumos traiam pana azi,te tineam ascuns in mine,ce sigura eram ca nu exista altcineva ...ce dezamagita sunt de azi pana maine...
Incerc sa te alung zi de zi si te vreau la fel de mult,razboiul meu interior nu imi da voie sa renunt,nu vreau sa te iubesc,nu vreau sa ajung sclava iubirii tale,nu-mi poti darui atata iubire egoista de care eu am nevoie,tu nu stii sa iubesti ,si totusi,de ce te simt asa...ieri pentru cateva minute am crezut ca suntem numai noi doi,mai stii?cand ma tineai in brate,cand te priveam si-mi mangaiai parul...ma pierdeam tot mai adanc in albastrul hipnotizant al ochilor tai si stiam ca trebuie sa ma trezesc dar ma acaparasei atat de tare...asteptam doar momentul in care stiam ca vei pleca...iar...
Aici este singurul loc in care pot sa-ti spun ce simt,aici nu ma poti judeca poti doar sa te gandesti cata putere imi trebuie sa ma prefac atunci cand ma ranesti,sa tac si sa tin in mine cand imi vine sa urlu sa-ti strig ca ma doare ca ma sfasii...Nu merit asta cand stiu cat am de oferit cand ma cunosc atat de bine...Ai iubi pe cineva care ar fi in stare sa-si dea si viata pentru tine daca va fi nevoie?.....................Asa se gandea si ea...pentru ca asta e despre voi doi....

Lion heart and soul

As putea sa inchid ochii si sa visez o eternitate as putea sa inchid ochii in fata esecurilor...si totusi nu o fac.Intr-o lupta nesfarsita cu tine insuti si cu temerile tale nu poti decat sa fii un orb cu ochii deschisi,nu inchisi,doar asa poti rezista.De ce nu ne mai putem bucura de placerile oferite de viata oare nu mai exista sau ni le alungam singuri de teama...? Parca as fi sub influenta unei doze prea mari,parca as avea tot timpul flower power in sange sau orice alt furnizor de vise,pana si privirea imi e plina de ura,nu mai pot auzi nu mai pot vorbi nici macar privi spre tot ce ma inconjoara,asta pentru ca am acceptat ca nu exista fericire nu mai exista nimic,decat o lume dominata de rutina si egoism.Imi propun sa nu mai scriu despre iubire,despre tine...si nu ma pot abtine asa cum nu ma pot abtine sa nu te vad sa nu te aud sa nu te simt,si scriu si sterg si iarasi scriu si tot asa...pana nu voi mai avea cuvinte cu toate ca sunt convinsa ca as putea scrie la nesfarsit,deja esti pe acel piedestal pe care ar trebui sa fii desi nu meriti cel putin nu din partea mea.Cat de mult poti sa ma schimbi,cat de adanc imi patrunzi in necunoscutul sufletului meu,numai tu o poti face...De aceea sunt un om orb cu ochii deschisi cand nu sunt cu tine si un clarvazator cand te am

Ce mi-a ramas...

Gandindu-ne intotdeauna la celalalt mai mult ajungem sa luam decizii cu care nu ne impacam oricat de mult incercam.Care e solutia corecta pentru a fi implinit...Am gandurile amestecate si totusi incerc sa gasesc o cale de mijloc incerc sa ghicesc ce faci la ce te gandesti sau la ce te-ai gandit pana acum,e greu pentru ca nu mai faci parte din mine si incerc sa te indepartez ,te tii bine,ca un magnet,lupta ce se da in interiorul meu ma indruma catre anxietate,remuscari si insomnie,voi putea sa merg inainte?Nu incerc sa te inlocuiesc cu altcineva,nu meriti nici eu nu merit,am sa te pastrez acolo voi fi cu tine numai cand eu voi sti si cand eu imi voi dori fara vointa ta,nu inteleg de ce nu putem privi in aceeasi directie,ar fi fost mult mai simplu...Un singur lucru va trebui sa stii,ai singurul loc pe care nu-l va ocupa nimeni...vom fi 2 candva...undeva...